Otita: simptome, diagnostic, tratament

otita

Otita reprezintă inflamația urechii cauzată de o infecție. De cele mai multe ori, structura afectată este reprezentată de către urechea medie, dar se poate extinde și în afara urechii, mai exact în urechea externă, precum și în alte teritorii osoase. Spre exemplu se poate extinde și la mastoidă, provocând afecțiunea cunoscută ca mastoidită. Aceste complicații pot să apară datorită netratării otitei pe termen lung. De aceea, este foarte important să ne prezentăm la un medic imediat ce apar simptome ce pot sugera otita.

Otita: cauze

Otita poate fi cauzată de cele mai multe ori de un factor infecțios. Bacterii sau viruși pot ajunge la nivelul urechii externe, medii sau interne, provocând otita specifică fiecărei zone menționate. Cei mai incriminați agenți patogeni la nivelul urechii sunt: Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae și Moraxella catarrhalis.

Pe lângă agenții microbieni care cauzează otita, există și un număr de factori favorizanți care pot înlesni activitatea bacteriilor.

Factorii favorizanți:

-       Infecțiile căilor respiratorii superioare;

-       Sinuzitele;

-       Reacțiile alergice;

-       Vegetațiile adenoide (polipii);

-       Folosirea îndelungată a bețișoarelor de urechi;

-       Frig și umezeală.

Otita: simptome specifice

Cel mai frecvent simptom al otitei este reprezentat de durerea la nivelul urechii, cunoscut ca și otalgie. Ea poate fi resimțită ca presiune, junghi, înțepătură, pulsație și poate fi de intensitate variabilă. Durerea de ureche, de cele mai multe ori, sperie pacientul care se prezintă la medic. Alte simptome specifice otitei sunt:

- febră;

- greață;

- stare generală de disconfort;

- senzații de urechi înfundate;

- scăderea auzului;

- tinitus;

- secreții purulente.

Otita poate evolua spre stadii mai avansate, situație în care se poate complica cu:

  •         perforarea timpanului;
  •         pareza facială;
  •         pierderea auzului;
  •         otomastoidita - o inflamație a mucoasei la nivelul urechii medii și a osului din spatele urechii;
  •         masteoidita - o inflamație la nivelul osului temporal (mastoida);
  •         meningita - infecție la nivelul membranei care învelește creierul și măduva spinării.

Otita: diagnostic

În cazul otitei, diagnosticul trebuie stabilit de către medicul ORL-ist sau de către medicul de familie, urmărind o serie de pași specifici:

Anamneza - Doctorul analizează, atât istoricul pacientului, cât și motivul prezentării actuale cu o serie de întrebări direcționate.

Proceduri specifice ORL - otoscopia - presupune analizarea urechii externe și a membranei timpanice cu ajutorul unui dispozitiv numit otoscop. Otoscopia poate determina lezări ale urechii externe sau ale timpanului, cât și inflamația acestuia.

Analize de laborator - pot fi de tipul investigațiilor imagistice precum RMN sau CT, ori pot presupune analize de sânge, de tipul hemoleucogramei, care ajută la identificarea unei posibile infecții în organism. Infecția este indicată de numărul mare de leucocite sau proteina C reactivă.

Otita: tratament

De cele mai multe ori, tratamentul otitei implică tratamentul medicamentos, pentru eliminarea cauzelor afecțiunii și ameliorarea simptomelor asociate.

Medicamentele folosite sunt antibiotice pentru eliminarea microorganismelor responsabile de apariția otitei, antialgice pentru combaterea durerii și antitermice pentru combaterea febrei. În anumite cazuri mai grave, pe lângă tratamentul clasic al otitei medii acute se intervine cu aspirația auriculară, un proces prin care medicul absoarbe cu un aspirator specific puroiul din ureche, sau cu timpanotomia, un proces prin care se face o mică tăietură în membrana timpanului pentru a se evacua puroiul acumulat.

Medicii AMI care te pot ajuta:

Conf. Dr. Mădălina Georgescu

Dr. Robert Răzvan Rob

Dr. Cristian Ioniță

× Programarea dumneavoastră a fost înregistrată cu succes.